Cum scap de pofta de dulce?

Cum scap de pofta de dulce? Este o întrebare pusă foarte des. Pofta de dulce este persistentă şi extrem de greu de învins.
Ştim că zahărul nu este bun pentru sănătate şi totuşi, îl consumăm. Pofta de dulce este întretinută de consumul regulat de alimente dulci. Alimente cu un grad ridicat de procesare şi un aport crescut de potenţiatori de gust.
Principalul motiv este gustul plăcut sau aşa începe obişnuinţa. Apoi, ne-am obişnuit creierul cu, o recompensă pe care ne-am oferit-o din când în când. Am sărbătorit un eveniment, când am fost trişti ori deprimaţi sau când am avut nevoie de un boost de energie. Motive se găsesc pentru a consuma zahăr.

Nu există analize care să determine gradul de dependenţă. Există doar un set de comportamente care pot fi evaluate de specialişti şi pot determina existenţa dependenţei.
Dulciurile crează dependenţă, mai exact de zahărul din ele, prin efectul pe care acesta îl are asupra creierului nostru. Această dependenţă începe încă din copilărie. Dependenţa de zahăr este ca orice altă dependenţă. Studiile arată că atât consumul de droguri, cât şi cel de zahăr, activează aceleaşi zone ale creierului. Aceleaşi zone reacţionează atunci când există o „poftă” de dulce sau nevoia unei doze de drog dur.
Atunci când mâncăm, creierul nostru secretă dopamină, un hormon responsabil cu „plăcerea”. În societatea modernă există substanţe care suprastimulează secreţia de dopamină. De exemplu, cocaina ne invadează creierul cu dopamină, iar acesta o va cere în mod repetat. Veţi spune că nu e cazul vostru, pentru că nu consumaţi substanţe interzise. Însă zahărul şi junk food-ul produc fix aceleaşi efecte. Acestea îi oferă creierului mai multă dopamină decât orice alt aliment.

Ce se întâmplă în corpul nostru atunci când mâncăm dulciuri?

Pofta de dulce este adesea confundată cu senzaţia de foame. În realitate n-au nicio legătură una cu cealaltă. Deseori ni se întâmplă să avem poftă de ceva dulce imediat după masa de prânz. Deci pofta de dulce nu are legătură cu foamea. Pofta de dulce nu este întreţinută doar de prăjituri, biscuiţi cu cremă şi ciocolată.  Putem include aici şi ronţăielile: covrigi, biscuiţi săraţi sau chipsuri. Se regăsesc sub denumirea de carbohidraţi simpli. Nu prezintă fibre, vitamine sau minerale, ci sunt compuşi doar din zahăr şi glucide. Acestea se absorb rapid şi la fel de repede se transformă în grăsime. Provoacă creşteri şi scăderi bruşte ale zahărului din sânge (glicemiei).

La polul opus sunt carbohidraţii complecşi (leguminoasele şi cerealele integrale), care se absorb lent. Ele furnizează corpului o energie constantă şi oferă senzaţia de saţietate pe o perioadă mai lungă de timp.
Consumul crescut de dulce conduce în timp la rezistenţa la insulină. Receptorii pentru insulină „se obişnuiesc” cu un nivel crescut al acestui hormon în sânge.
Din păcate mâncăm dulce procesat, adică ciocolată, prăjituri, patiserie sau înghetată. Dulcele procesat este asociat adeseori cu grăsimi nesănătoase şi aditivi alimentari. Iar astfel pofta de dulce conduce şi la un nivel cronic crescut de leptină. Leptina este hormonul care induce senzaţia de saţietate. Studii arată că funcţionarea lui este perturbată de consumul cronic ridicat de fructoză. Acest tip de dulce este folosit intens în dulciurile procesate pentru gustul dulce mai intens.

Consumul de dulciuri procesate aduce un stress suplimentar pentru ficat, datorita modului în care organismul nostru metabolizează fructoza. Fructoza este zaharul folosit în industria alimentară pentru prăjituri, creme, dulciuri şi înghetate. Pe lista efectelor negative pe termne lung se mai adaugă şi riscul ridicat de cancer de pancreas. Printre altele: incidenţa crescută a cariilor dentare, probleme cu rinichii, obezitate, diabet, boală cardiovasculară, hipertensiune arteriala, etc.
Ori de câte ori ne satisfacem pofta de dulce cu un dulce intens procesat corpul nostru produce insulină în exces. Insulina care ne face ca peste câteva ore să avem iarăşi poftă de dulce şi tot aşa.

Cum putem controla pofta de dulce?

Contrar părerilor, nu e foarte greu să aduci pofta de dulce într-o zonă controlabilă. Dar oamenii care mănâncă sănătos nu însemnă că nu mai au niciodată poftă de dulce. Aceştia pur şi simplu au o alimentaţie echilibrată şi îşi pot controlam poftele, dar ele nu dispar complet.
Ca să scăpam de pofta de dulce trebuie să avem un plan de reducere a aportului de zahăr zilnic. Acesta trebuie înlocuit cu glucide complexe şi fibre. Trebuie să ne hidratăm bine, cam 2-3 litri de apă pe zi.

• timp de 3-5 zile e bine să consumăm la micul dejun 5-8 linguri de muesli
• la 2-3 ore de la micul dejun să mâncăm 2 fructe dulci
• la prânz legume mai dulci (morcov, mazăre, praz) împreună cu 1-2 cartofi şi eventual ceva carne slabă.
• gustarea a doua a zilei să fie un fruct mai puţin dulce, de exemplu o portocală sau o mandarină.
• la cină 2-4 linguri de orez integral, putină mazăre sau o salată asortată şi din nou ceva proteine slabe. De exemplu peste sau curcan ori tofu dacă suntem vegetarieni.

Dupa 3-5 zile de „reabilitare” a organismului, începem să facem mişcare uşoară. Mers alert, barre, pilates, exerciţii uşoare de tonifiere care să ne ajute să sensibilizăm receptorii la insulină. E important ca încă 3-5 zile să nu forţăm suplimentar organismul. Riscăm să ajungem din nou în cercul de pofta-foame din care tocmai încercăm să scăpăm.
Apoi ar trebui să începem să corelăm alimentaţia cu nivelul de efort fizic şi cu obiectivul de greutate. Trebuie să încercăm să controlăm cantitatea de cereale, legume şi fructe consumate zilnic.
Timp de 3 săptămâni am putea reuşi să ne acoperim necesarul de glucide din cereale integrale neprocesate. Controlând acest aspect mecanismul poftei de dulce şi al foamei se reglează. Astfel ne putem menţine mai uşor dieta în parametri sănătoşi.

Dacă ai nevoie de ajutorul unui nutriţionist, noi te putem ajuta. Nu ezita să ne contactezi.
Barre Fitness Academy.